Associazione Pro Loco di Filiano

Cerca

Vai ai contenuti

le poesie

Tradizioni

Mantenere vivo il nostro dialetto è cosa essenziale per noi stessi e la cultura che ci appartiene.
Il dialetto è il modo più immediato ed esplicito per riconoscersi e dichiararsi appartenenti ad una medesima comunità, ad una stessa cultura, ad un'identica storia.
Ovviamente, il mutamento delle condizioni socio-economiche, l'instaurarsi di nuovi rapporti fra individui di diversa matrice culturale, l'aumento delle necessità e delle possibilità di spostamento e di comunicazione, influiscono producendo modificazioni sia sul piano economico-sociale che su quello più eminentemente linguistico.
Ecco l'importanza del “lasciar memoria” di ciò che, in un dato momento storico-sociale, è la “vera” lingua della nostra gente.
Dialetto come efficace mezzo espressivo, dunque, che può trovare un rilevante aspetto di recupero, in un momento in cui esso è in crisi come lingua parlata, nell'uso che se ne fa come lingua letteraria.
La poesia dialettale ci permette di divenire noi stessi “memoria viva” della lingua delle “radici” perché il dialetto sembra fatto apposta per la poesia: crea un mondo di immagini “vive”, le “dipinge” con immediatezza e le trasmette con la musicalità del suo ritmo.
La poesia dialettale è una forma di linguaggio verbale più immediata e nello stesso tempo più sofisticata, in quanto riesce ad imprimere quel tanto di drammatizzazione al nostro parlare, funzionando l’espressione dialettale come efficace rafforzamento del nostro eloquio.

Di seguito proponiamo alcune poesie in dialetto "aviglianese" di autori vari.

TERRA RE GLI NNANTENATE MEI!

Sempe cu priscezza granne
venghe a lu Paise re gli nnantenate mei.
Eglie sopa a la chiana re Se’calonghe
sott a lu vosche re Muntecaruse,
accera a lu Quastiedde e a Mundicchie.
M’arrecorda quann criaturiedde qua stacia…
se camenai pe nterra nda gli tratture,
ngerane ciucce, cavadde e mule
e re femene se vesterne cu lu custume.
Vierne e staggione nda la terra se stacia:
a semenà, a fa la maise, a mete
e nda l’aria cu gli alimiente pi la pesatura
e s’aspettaia, pe vuntulà, lu vient ca menaia,
e po’ a rifragne la vigna, a menà l’acqua,
a vrignà e pestà l’uva nda lu baiard
e fa miere, pruzze e strigniture.
Maraggiotte, zapparedde, furcidde e fauce
se tener’n semp a la mane.
Ma po’ menia Natale, s’acceria lu puorche
e lu tiempe facia quedde nevecate
ca osce nun se ne verene chiù.
Era cuntente lu vrazzale ca s’abbendaia
facenne ciste mbaccia a lu fruquile!
Quanta acqua ra tanne ia passata,
quanta cose mo so cagnate!
Re bie arrivane a tutte banne
ngapa a la Grava pe coglie la colena
a re Cùrmunedde pe beve l’acqua fresc’ca,
a lu Ponie, a lu Sturpite, a Draunette,
a la Scalera, a Vaccare pe truà gli pariente.
Pure nda re terre re fatiche so cagnate
mo nge so re machene ca aiutane assai.
E tu, Filiane, si fatte nu belle paise,
ma re pecure re tiene angora
e pe ru quase si canusciute lundane.
So cuntente re quanta migliuria ngeglia
e sacce pure ca aia rengrazia sc’chitta
tuppe e vrazze re gli figlie tie!
Te saluta, Terra re gli nnantenate mei!

Filiano 3 agosto 1991

Crescenzia Lucia

NINNA NANNA

Bambin’, bambiniell’
je t’ rav’ lu cusciniell’
cu la mela a la cannella
ti la fai la vocca bella.

Bambin’ mio sant’
je te rav’ la crucquanta,
ti la magn’ in cumpagnia
ri Giusepp’ a ri Maria.

Fa la ninna, fa la nanna,
ruorm’ mbrazz a la Maronna.
Fa la ninna, fa la nanna
ruorm’ mbrazz a la Maronna.

Maria Maculata
lu cippon je appicciat’
‘nda la notte scura scura
p’ assuquaà gli fasciatur’.

Fasciatur’ arricamat’
ri nastrin’ mpipilat’
fasciatur’ a pannulin’
p’mbasciall’ a lu Bambin’.

Fa la ninn, fa la nanna
ruorm’ mbrazz’ a la Maronna.
Fa la ninna, fa la nanna
ruorm’ mbrazz’ a la Maronna.

A. Santarsiero

RU MMIERE RI LA TERRE

Rumiere ri la Terre egli asprigne,
ma, sc-chette, cirasule a frizzantine.
Seccome a stu munn nisciune ia perfette;
pure idde tene nguacche refette:
vol’essse trate a l’ore re veve a magna,
a tante vecchie manghe vole arreventà.
Lu meglie tiempe sui ie metetore.
Lu sole coce? T’assuppa lu surore.
Se te magne, ind’a na scutedde,
sauzizze a ove cu na cerasedde,
prusutte tagliate cu lu curteddacce,
na cosc-che re fenucchie a una r’acce,
nu ru nzole te face bbona cumpagnie,
ma, roce roce, te mette n’allegrie.
Se, po’, la sera cu la luna ntumpagne,
te ndrattiene aunite a gli cumpagne
a ru-frisc-che serut-a nu squalone,
rappe na lahena o nu quauzone,
vive vive a lu ruzzule te face fa,
lu core nu nte rice ri ru scirt-a a curquà.

V. Bochicchio

ANNARELLA

Nu n z’arocchia cchiù
stummatine la capanna
ri l’amiche mie ri fore.
Manche lu fume se vere
enze cchiù ra la ciummenere
sott’a la neva nove.
Vatlacchie che face mò
Annarella chiusa ngase
zenza na cumbagnedda
zenza na pupa re pezze
a na carta pi nu scarabocchie!
Forse, sopa a lu fucurile,
ndu la pignate addore
ri corie a ri fasule,
scunzate lu muscidde
scioca sola cu idde,
mbaccia a sa mamme,
serute a nu squanniedde,
a la luce ri la vampe.
Forse se stai magnanne
na fedda ri pane a na muledda
ianc’ a rossa cum’a edde.

V. Bochicchio

LA MAMMA DELL’EMIGRANTE

Assettat’ mbacc’ ngas
sopa na seggia re paglia
… roi zevel’ spas’,
a penza a lu figli.
Lu retratt’ appis’,
re Pepp’ lundan’.
Passa hritt lu pustier’,
se mozzeca re mman’,
le chiagnene gl’uocch’
je fatte nott’,
penza: chi sa se ven’
appiers a lu lutt’.

Donato Imbrenda

LU PANARE RI PASQUE

Se la priscezza ri ne uagliò
se putesse mesurà cu le mezzette,
ve facerria vrè ie
la mia quante era hranne
lu Sapete Sante, quanne la mamme,
sparate la hlorie, anzie ra lu furne
a lu panere caure caure
m’adducia cu re pupe
pe re ssore mei!
M’have menate acque
lu Bboree ri la Terre,
me ne so scurdate cose ie
ra tanne! Ma quidde panare,
culore r’ore antiche,
che spiccaie, lu port’ancore
care care nd’a lu core.

Mario Santoro

NATALE RE PRIMA

Ai tiemp’ antich’, èra runata manera,
l’addor’ re Natale, meniia ra la ciumunera.
Abbastaia na scorza re mandarin’
pe capì, c’avia nasci lu Bambin’.
Re femmen’ tutt’ bell’ accenecat’
cu nu uandesin miezz’ arrepezzat’,
cu la cener’, pulzarn’ re ti-jedd’,
pe frisci roi scarpedde, na canestredd’.
I Peciuocc , se facerne ind ngas,
a lu furn se purtarn tanta cos,
cu gli ruot’, a sott’ nu ciurcett’,
chien’ re stozz, roi pastell’ na lenghett’.
Era na festa hrann pe la famiglia,
s’aunern’ ind’ ngas’ cu gli figli,
assettat attuorn a na vrascera
cu nu cecer, na castagna, nu surch re mier.
I cunt, ca cuntarn gli tatt-hrann!
Semp re spired, c’anzern a tutt’-bbann,
a se trasia ala sacesa nu muscidd,
re la paura sarrezzarn gli capidd’.
La uscilia s’ausaia la cipuddata,
cu na cora re baccalaj spunzat
roi anuc, a na cozza re fenucch,
a la tavola, te la magnast cu gl’iuocch’.
Lu iuorn re Natal, nu bell maccaron,
cunzat cu lu sugh re lu capon
mbbuttit cu doi muddich’ re pan’,
l’addore se senti-ja ra luntan.
Roppe na bella abburdatur,
anzern ra ngas re cri-jatur,
cu gli perdun avrit ra gli parient
scern a brè lu presepj ndà gli pezzient.
A quess, era la festa re prim,
senza rabbia nda re stintin,
abbastaia nu nient
pa fa Natal cuntient.

Donato Imbrenda

LA VITA

La vita
je cum l’annat,
assecond ndu nasci,
accussi te crisci.

Se nasci accerassol,
fai hruoss’ sul sul,
pe te ie semp Cap’rann,
aviette-aviette fai hrann.

Se nasci a Vendon
nunz’ acc’ cum te ven,
se nunt sai mantene,
ra lu masci puoi caré.

Se nasci a Luandin,
se ne caren i vracun,
aviss voglia a tribulà,
pecchè ye picca ru magnà.

Se nasci accera a Boria
te mbalsamesci l’aria,
te puoi ra re cape lu mur,
ca pe te, ye semp scur.

Quess’ye la vita,
… ye nu peccat
chi nasci sfurtunat
nun pot… vutà ndret.

Donato Imbrenda

LETTERA AD UN’AMICA PARTITA PER L’AMERICA


Hai ragione Runatamaria mia,
ca la terra toia nun ti la puoi scurdà,
pi quant’ l’hai fatta a na lunga via
lu pensiero tui iè ancora qua.
Numport c’hai visto e stai vrenne
tanta cose nda lu munno,
lu pensiero tui corre fuscenne
a lu paise tui ca iè nderra attunno.
Senza grannezze e senza nient’,
na toppa ri carchiola cu la coria,
scitta chine r’amice e ri parient’
ngilicate ra ricuorde e ri memorie.
Lu vecchiaredde re tasire c’hai lassate,
lu vucinanze tui chi ti vulia bene,
la famiglia nova ri tafrate,
ca ti rai ancora roppia pena.
Quedda casecchia toia accera a ri chiacculate,
lu chianarcedd sempi chine r’ammuina,
nun ti mancaia ri farite na risate
e nu trascursi nzembe cu Angiolina.
Ngape ti mittiste nu sciallett,
e ra quedd finistra miezza a la via nova,
passaia la Rutesa cu la curetta,
a quant’ ne vuoi su panare r’ove?
La vargianese adduce na salmazza,
mischate fiche e pirnicocche,
lest’ lest’ accattav da la chiazza,
p’accitti Melina, manco Crocco,
ancora sento la voce toia ndaraurecchie,
quanne ri figliole pigliarn’ macchia
arruaste piffitt mbacci a nanecchia,
abbote sotto a lu barcone ri cisaracchia.
Ti vesce ancor quanne sciste a lu pantano
cu la auta a lava si bavarole
ti pigliaste Rusinella pi la mane,
quidd iuorne chi ngera nu bell’ sole.
Ti vesce ancora quanne mi faciste la zenna
hreta a ri lastre cu n’aggiette fino
Giuannina vieni quà fuscenne
ca tengo nu bello bigliettino.
Tutte si cose, ne io ne tu,
ni ri putime scurdà chiù.

Giovanna Viggano 1931

L’UOVE SANE SANE

Quanne ie era picceninne,
nda lu uddanare, ngasa mie,
ogne figlie pusserie na haddine,
ma re ove mai nisciune
ne pruaia une.
Ra Sant’ Antuone,
appena la cutecuta mie
arruaia a ffa l’uove,
ogne ghiuorne la mamma mie me ricie:
«Taggia fa magnà, figlie mie,
nu cocche sane sane.»
Ma ie stu cocche nu lu veria mai.
Che ddiche? Lu veria si,
ma sole la sere, quanne se friscie
nd’a la sartascene pe l’attane:
na vote cu na cerasedde,
n’auta cu dui rusequariedde,
a bbote pur cu na partecedde.
Arruai accussi lu sante iuorne
tante reserrate ri la Pasque
a finalmente dd’ove toste se facerne.
Ma vui ve crerrite ca ne magnarme une?
Macchè! La mamma re mettie ntavele,
ma sole pe la benerizione.
Roppe magnate re stupaie,
nd’a lu stipe cu la rezza nnante,
a ne recia: «Osce, figlie mei,
avite magnà maccarune a carne,
ve lu rave crai, se Ddie vole!”.

LA MEGLIA STIZZ RI LATTE

Qual è la meglia stizz ri’ latt?
Quedd ca me rett la mamma
a stizz a stizz hranne m’a fatt,
pe Edd, n’core, tengh na fiamma!
La mamma, ca tutt la sann
fac sacrifici pe nu figli
iuorn e nott ... l’allatt pe n’ann
e lu salva da ogni periglio!
T’abbrazz e te vasa c’amor
t’accarezz cu tutt lu cor,
te lava e te ten pulit
leva la sech e dà l’appetite!
Me mparaie re cose ri Dio
mo sacce pregà pure ie;
m’a a fatt hrann e bon educat
benerett ru latt ca m’ a dat.
Nsuonn ie la vere ogni tant
Osci, la “stizz” mia ie amara
Mo nu pozz frena lu chiant
che tu si mort mamma mia cara.

Mother del 1951

LA MERECHE

La Mereche!... managgia ndu ia chiantade,
mbacce a sett’anne senza vrè marite;
nun ti puoie mette nguodde nu vistite,
ca niente: la bannere s’ia parate!!....
Ma… se Colombe l’avesse truvate
nun chiudde alluonghe re Tupperemite,
o propriamente mbacce a Sante Vite,
nu starrià tante ndravagliate!...
Pò…. ogne mese na littra: Cara moglie,
te siende la messe (nu tefà patì) … statt’attiente,
accirite lu puorche, e … magne nnoglie,
capiquodde… sauzizze… e subbrassate;
già… rompe lu resciume senza niente,
la Mereche… managgia ndu ia chiantate
(chi l’ha criate) lu peccate!

Pietro Laguardia

LU PRIM’ FIGLI CA S’ASSULAV’ “FILIANO”

Quànn’ la famìglia jè hròss’,
prìma o ròpp’ quaccher’ùn te làss’.
A Filiàn’ se ne scìv’ ra ngàs’,
cùm’ se fòss’ nu fìgli ca s’accàs’.
Se mèsen’ r’accòrd’ cùm’ avèrna fa,
a spartèrn’ quédd’ quàtt’ còs’, senza sciarrà.
Era lu prìm’ fìgli, a s’àn tucculàt lu nàs’
a jè sciùt’ cùm’ nu maccaròn’ ndà ru cuàs’.
A ngappàt’ na tèrra lònga-lònga
Muntecarùs’, Scalèr’, Skalònga.
A quìdd’ tiemp’ èrn’ sòl’ rùi culùr’,
lu prìm’ Sinech’ Nàrd’ Ròsa tenìa paùr’,
allentàv’ tròpp’ la capèzza pe la vìa,
a zumpàv ngròpp’ Antonìn’ re la Demograzìa.
Quìss’ fu pùr’ sfurtunàt’, currìv’ la malaria,
a passàv’ la patata a lu Cummissàrij.
Mò re ngènt’ èrn’ preoccupàt,
cu lu Cummissàrij nùngi cresci màngh’ la nzalàt’
a lu cunzamiént’ vèn’ cu ru làrd’,
se mèsen’ r’accòrd’ a vutàrn’ a Bàrd’.
A si jè tràt’ nnànd’ pe tant’ànn’
lu paìs’ criscìa a tùtt’ bànn’.
Ròpp’ se èrn’ stracquàt’ re la menèstra
verèrn’ sèmp’ a ìdd’ a la finèstra,
èra arreventàt’ cùm nu Crìst’,
a pe luàll’, s’attuppàrn’ Demograzia a Cumunìst’.
Fèzen’ cunzìgli re vurp’ nu bèll’ matìn’,
a nascìv’ l’Amministraziòn’ Zaccagnìn’.
Mò i Sucialìst’ se sentèrn’ re fòtt’,
facèrn’ a bre ca èra niènd’, ma cuvàrn nzòtt’.
Ròpp’ tanta tièmp’ c’avèrn guvernàt’
se truàrn’ nda re tèrr’ a chiantà patàt’.
Men’ màl’ ca nascìv’ nu mascièdd’
ròi frònn’ r’aulìv’ a nu zippàrièdd’,
l’arracquàrn bèll’ tùtt’ gli matìn’,
a s’assettàv’ nda lu Cumùn’ “Tuccìn”.
Mo lu màsci fez’ hruòss’, pigliàv’ pèr’,
arruàrn gli ràm’ fìn a la Scalèr’.
Vétten’ ca la furtùn’ èra arruàt’ a llòr’
rèssen: Mò l’hàma fa nu Sinech’ re fòr’.
A mésen’ tùtt’ lu mùnn’ mbuscìgli,
a jè nàt’ Salvatòr’, l’utem’ figli.
Quìss’ mò jè sciùt bèll’ lòch’-lòch’,
mmàn’ a idd’, ru furmàggì jè arreventàt’ Dòch.
Però tùtt’ quànt s’hàn’ fàtt’ onòr’
nda cinquantànn’ n’àn’ cacciàt suròr’
pe fa crésci sana la famiglia,
a nun zesò scurdàt’ a chi so figli.

Donato Imbrenda

La poesia in daletto aviglianese LU PRIM’ FIGLI CA S’ASSULAV’ “FILIANO” è stata scritta dal poeta aviglianese Donato Imbrenda in occasione dei festeggiamenti per il cinquantesimo anniversario dell'Autonomia comunale di Filiano.

Home Page | La Pro Loco | Eventi | Foto-Video | Servizi | Il Comune | Realtà locali | Storia | Tradizioni | Ospitalità | Mappa del sito

Aggiornato il 11 mar 2010 | Oggi è il | © 2008-2009 Pro Loco - Filiano | Sito realizzato da Vito Sabia

Torna ai contenuti | Torna al menu